Cultura Lichida (L.C.): Partea 3 – *Clonarea*

Pentru a intelege aceasta Parte, trebuie sa fii citit Partile 1 si 2.

Exista multe modalitati de a inocula un borcan de solutie nutritiva ca si acela pe care l-am pregatit: cea mai simpla este sa injectati in interiorul acestuia  putin  LC deja pregatit, dar  acest fapt implica sa aveti deja la dispozitie o seringa de miceliu lichid(LC), in prealabil cumparata de la un laborator specializat.

In acest articol vom vorbi despre una dintre tehnicile de clonare, care ne va permite sa obtinem singuri cultura noastra, plecand de la o ciuperca deja formata.

Desi titlul pare cel a unui film SF, e adevarat: vom pune in practica  o adevarata clonare, un procedeu mult mai simplu decat cel utilizat in cazul oitei Dolly. 

Nu este vorba tocmai despre o operatiune foarte simpla, de aceea  trebuie sa ne luam toate masurile de precautie posibile, pentru ca totul sa decurga bine.

Miceliul are capacitatea  de a se reproduce din tesutul ciupercii, chiar de el generat.

Prin taierea unui fragment de ciuperca si pozitionarea acestuia intr-un mediu prielnic (prezenta nutrientilor, absenta mucegaiurilor si bacteriilor) miceliul se va reproduce,  dupa cateva zile vom observa fragmentul de ciuperca acoperit cu un puf alb.

In situatia noastra, obiectivul este prelevarea unui fragment de ciuperca si reusirea introducerii acestuia in borcan.

Problema este ca, pentru a face acest lucru, nu trebuie sa deschidem capacul. De fapt, in aerul normal respirat de noi sunt prezente continuu milioane de spore ale bacteriilor si mucegaiurilor, prin urmare, si  riscul  ca vreuna sa patrunda in borcan este foarte mare in momentul deschiderii capacului.

Multe tipuri de mucegai cresc foarte rapid si nu i-ar da miceliului nostru cel putin sansa de a se dezvolta.

Trebuie sa recoltam fragmentul de ciuperca cu o seringa si sa-l injectam in interiorul borcanului, prin orificiul(usita) de inoculare(cea de silicon) pregatita anterior urmarind instructiunile furnizate.

Procedura  se desfoara cu maxima precautie, intr-un mediu cat mai curat posibil, recoltand  fragmentul de ciuperca dintr-un punct  foarte curat, utilizand o seringa sterilizata.

Gata cu vorbele, sa trecem la fapte, mai exact sa vedem cum se face: seringile noi sunt sterile, folosim un ac de 18G (cele mici, nu ar functiona), manusi din latex (daca nu folositi manusi trebuie sa va spalati foarte bine pe maini si sa va dezinfectati), scoatem seringa din amabalaj, indepartam elasticul si folia de aluminiu de pe capac, aspiram cativa ml de solutie. Atentie sa nu udati filtrul, daca se intampla acest lucru, trebuie s-o luati de la capat .

Imediat punem  un tampon de vata sau o discheta demachianta imbibata  in apa oxigenata sau alcool sanitar pe usita de inoculare.

Apoi, sterilizam acul seringii cu flacara, pana cand acesta devine complet rosu; atentie sa nu topiti plasticul seringii.

Asteptam ca acul sa se raceasca (circa 10 secunde) si intepam ciuperca  in zona proaspat curatata si dezinfectata.

Daca clonam o ciuperca mai mare, de exemplu Pleurotus, putem sa rupem palaria in doua jumatati, si sa recoltam tesutul de pe interna, care in general este mult mai curata si nu trebuie dezinfectata.

Ajunsi in acest punct, daca am procedat corect (si cu un gram de noroc), cu siguranta un fragment de ciuperca  a ramas in acul seringii. 

Vom continua cu injectarea  in interiorul borcanului, indepartand tamponul de vata aflat pe orificiul de silicon inainte de a introduce acul.

Daca totul s- a desfasurat bine putem  observa fragmentul de ciuperca plutind in lichid.

In decurs de  5-7 zile ar trebui sa observam un strat subtire de puf acoperind fragmentul de ciuperca. Cu totul altfel va arata lichidul nostru, daca am gresit ceva, in cateva zile acesta devenind alb-gri murdar si urat mirositor.

In poza puteti observa cum trebuie sa se prezinte solutia in cazul reusitei. Cum se poate vedea, miceliul creste direct din fragmentul de tesut. 
Daca doriti sa accelerati dezvoltarea miceliului este suficient sa agitati borcanul din cand in cand, in scopul de a rupe miceliul in multe filamente.

Fiecare dintre acestea se va dezvolta, accelerand procesul.

De retinut: sa fim atenti mereu sa nu umezim filtrul, intr-adevar mierea continuta in lichid ar putea favoriza contaminarea solutiei, dar odata ce lichidul va deveni complet transparent insemana ca LC nostru este gata pentru a fi folosit,  deoarece miceliul a consumat toti nutrientii.

In acest punct sunteti pregatiti pentru faza succesiva, inocularea spawnului (miceliu pe baza de cereale).

P.S. Daca acest articol ti-a fost util, lasa-ne un comentariu si distribuie, Multumesc

Magazin on-line